Strisce di carta / Fâșii de hârtie

Un’ondata di melanconia

La poesia di Florentina Nita ci incanta con un monologo interiore dove piccoli e grandi frammenti di vita danno luogo a considerazioni sull’esistere che si tingono ora di tristezza ora di rimpianto. Le piccole liriche si susseguono, immergendoci in un clima malinconico, che attraversa i pensieri di coloro che hanno già vissuto molte esperienze.
Le speranze tradite, le persone scomparse, occupano nella mente e nel cuore un grande spazio, ma sempre facendo parte di un mondo di pensieri che tengono compagnia e che fanno parte della vita stessa di chi ne scrive, così una folata di vento oppure lo sciogliersi della neve, ne richiama la presenza e li rende testimoni di momenti particolari.
Le liriche sono severe e composte, con la grazia di una purezza e di un rigore spontanei raccogliendo di volta in volta scintille di un vissuto che brillano per un attimo.
Forse gli studi scientifici hanno lasciato in Florentina un’immagine più ampia dello spazio, un’idea più pura del tempo, un’idea più limpida della luce. Nelle sue composizioni serpeggiano le tracce di un mon­do più luminoso, al quale Lei aspira, ritrovandone l’immagine proprio nella poesia che sembra concederle la possibilità di realtà alternativa.
Le vedo volare, queste strisce di carta, appoggiate precarie sullo scorrere del tempo, testimonianza mormorata di molti momenti intimi e a volte tristi, ma sempre vissuti con grande intensità.

Patrizia Serra

Un val de melancolie

Poezia Florentinei Nita ne încântă cu un monolog interior în care fragmente de viață, mari și mici, lasă spațiu unor considerații asupra existenței care îmbracă, pe alocuri, forme de tristețe ori de regret. Scurtele reflecții lirice se derulează, cufundându-ne în starea melancolică ce străbate gândirea acelora care au trăit multe experiențe de viață.
Speranțele înșelate, persoanele dispărute, ocupă un spațiu larg în minte și în suflet, dintr-o lume de gânduri ce o însoțesc mereu și fac parte din însăși viața celei care le transcrie. Așa cum o adiere de vânt sau topirea zăpezii îi atrag atenția și devin martori ai unor momente speciale.
Lirica este severă și concisă, cu grația unei purități și a unei rigori sponatane, concentrând din când în când scânteile unor trăiri ce strălucesc doar pentru o clipă.
Poate că pregătirea tehnică de bază a Florentinei i-a permis o viziune mai amplă asupra spațiului, un concept mai pur asupra timpului, o idee mai clară asupra luminii. În creațiile sale șerpuiesc urmele unei lumi mai luminoase la care Ea aspiră și a cărei imagini o regăsim în poezia ce pare a-i oferi posibilitatea unei realități alternative.
Văd zburând aceste fâșii de hârtie, așternute la întâmplare în bătaia timpului, mărturie șoptită a multor momente intime, adesea triste, dar mereu trăite cu mare intensitate.

Patrizia Serra